Metamorfoza divina
de Octavian Sarb.

De-am sti ce dragoste e Tatal,
Etern sapata-n inimile noastre,
Liberi am fi de orice judecata,
Iubind venirea, cea mult asteptata,
A Fiului din Zarile Albastre!

Pamantul, insa, acum ne-atrage,
Orbecaim, cautandu-ne-mplinirea,
Pierduta in Eden prin “vraje”,
O stare plina de sevraje,
Vedem ca a cuprins, azi, firea.

In inima strapunsa de durere,
Cuvantul Sfant Se intrupeaza,
In loc de moartea ce se cere,
Un Chip frumos si sfant se-aseaza!

Oradea 19 Iun 2010.