Sub ale timpului portaluri,
Intrat-am în mileniul trei,
Mânaţi de vânturi şi de valuri
Spre ani din ce în ce mai grei.

Purtat de nave spaţiale,
Pe lună omul a păşit,
Iar traiectoriile-astrale
De-acum sunt drum bătătorit.

Ştim cum să despicăm atomul,
Sinistre arme fabricăm,
Da, ştim cum să ucidem omul,
Dar nu ştim pacea s-o creăm.

În inimi clocoteşte ura
Cu-al ei venin ucigător.
Şi arma clasică e gura,
Iar ucigaşul... vorbitor.

Istoria - egal războaie,
Prezentul - un neologism
Ce-nseamnă sânge în şiroaie,
Numit emfatic - TERORISM.

Dar cei ce-n lumea blestemată
Al păcii spirit răspândesc,
Îl au pe Dumnezeu ca Tată
Și fiii Lui ei se numesc.

Ferice este de aceia
Ce-o dăruiesc și la dușmani,
Spunea Isus la Galileea
Acuma două mii de ani.

În ură nu e fericirea,
Ea e al iadului însemn.
Pacea se naște din iubirea
Zdrobită pe al crucii lemn.