E vară şi grâul miroase a pâine


E vară şi grâul miroase a pâine
şi lutul mă cheamă cu aburii noi,
smerit să-mi descopăr în tainice ploi
urcioare de slavă, să am pentru mâine.

E vatra pătată de lacrimi fierbinţi
ochi planşi au sare în cute perechi,
din trupul naturii cu rane mai vechi
curg lacrimi amare cu urme de dinţi.

Sapă noi vaduri şi diguri dărâmă,
herghelia ploii strivind sub copită
case şi oameni , o jertfa cumplită,
când cer răvăşit de pământ se fărâmă…

Aceiaşi ce ară şi lucră pământul
şi timpul măsoară cu palma la ochi,
tăcuţi cum o pată din macii deochi
ştiu gustul ţărânii, au hrană cuvântul,

Aceiaşi, rămaşi în răscrucele vieţii
mai singuri, mai trişti şi mai goi,
aceiaşi ce cheamă în secetă ploi,
acuma ...îşi mută în cer bogăţii.

Cândva şi ei foc au furat de la zei
cu-albastrul răbdarii ţesând lăicer
vreunui dor tainic, ales cu fire de cer,
orizonturi tăind cu forţă de zmei...

Mă iartă Părinte şi iartă-i pe ei,
că atunci când stihiile fi-vor în frâu,
altă casă zidi-vor mai la vale pe râu
cu glastre-nflorite din ai inimii stei.

E lecţia lor, e lecţia noastră trăită,
amestec de lacrimi şi magme zăcute,
la clopotul tras de mâini nevăzute
pe toţi să ne-adune în rugă spăşită …

E vară şi las mărturie în strofele planse
o parte din mine ce cântă şi plange
sămânţa durută cu urme de sânge
arzândă fluid, prin doruri ascunse.

07.07.2010