Crezand ca adevarul s-ar putea picta,
Am vrut sa-l zugravesc cu tenta vie,
Ca tu sa il poti admira,
Lasand rezerva si apatie.
Stand zile intregi cu al meu sevalet
Descurajand ca nu iese ce-as vrea,
Ma rugam uneori sa pictez mai atent
Exprimand in culori-Dragostea!
Si dupa multa framantare,
Am compus subiect de tablou;
Doua maini ce coboara din zare
Inele avand un cadou....
Am folosit pastel de nuante,
Ca tu adanc sa privesti
Si sa compari de vrei in balante,
Iubirea demnitatilor ceresti.
Fundalul o cruce-n amurg
Pe ea doua maini se jertfesc,
Pe fruntea cu spini siroaiele curg.
Privirea spunand ,,Va iubesc!''
Am inramat tabloul pe masura,
L-am aninat pe un luminos perete,
L-am detasat prin paspartura,
Ca tu sa il vezi pe-ndelete.
In suflet sa-ti reverbereze
Adevarul frumos, absolut,
Noi hotarari sa se relie fe ze,
Ca un ecou adanc, profund...
Dar ai intrat, l-ai ignorat,
Desi sclipea de asa culoare,
Zambind de complezenta, ai afisat
Prudenta, nevointa ,nepasare...
Din calea ta eu voi pieri
De vorba mea iti va fii dor,
Dar adevarul va triumfa-ntr-o zi
Iar Dumnezeu RAMANEchiar daca il ignori!