DESCHIDE-TI INIMA


*****
Mânată de furtuna păcatelor în stol
Cu zbuciumul vieţii, cu al răului ocol,
Mă-ngrozise gândul că nu mai am scăpare,
Mă afundasem adânc în hăul vieţii amare.

Viaţa părea eternă minciună a nădejdii,
Moartea îmi întindea o cursă de primejdii.
Gândurile mă copleşeau cu fiorul urii,
Şi-mbrăcam zdrenţele mâniei, supărării.

În jurul meu părea că totu-i alb sau negru,
Căutam înţelesuri, răspuns pentru integru.
În gând era o vălmăşeală de nedescris,
Eram pierdută vieţii, eram ca un proscris.

Un susur blând şi azi coboară şi tot spune:
- Nu te lăsa pradă gândurilor nebune.
Nu lăsa nici o durere să te resemneze,
Lasă credinţa în inimă să-ţi vibreze.

Vino la Cel, care dă vieţii tale putere,
La Cel ce-a-nvins moartea cu a Sa înviere.
Ia Lumina vieţii, să vezi, ce n-ai mai văzut,
Deschide-ţi inima, să-nveţi, ce-ai de făcut.

Cât mai este timp, până nu-i totul pierdut,
Aleargă la credinţă la un nou început.
Debarasează desagii cu piatră amară
Din lacrimile scurse din fruntea-ţi glaciară.

La crucea ce stă păcii, vie mărturie,
Unde ţi-am pregătit calea spre veşnicie…
Şi unde larg deschis, stă-n iertare infinitul,
Aleargă, până nu voi închide zenitul.

În zilele ce m-au învăţat a plânge,
Am tot văzut lumina, cum se răsfrânge
În inima mea, iubirea Lui cum coboară,
Cu Dragoste divină cum mă-nconjoară.

Veriga focului azi, nu mă mai strânge,
Lanţul robiei e rupt în a Lui Isus sânge.
Trecutul nu mă mai poate astazi, ajunge,
Durerile-s fără putere, nu mă pot frânge,

Lumina Lui Isus, lin mă-nfăşoară,
Cu El eu pe Cale, duc o sarcină uşoară.
Din munţii urii, a făcut oceanul de iubire,
Din firea rea, îmi face dumnezeiască fire.


Amin!