MARESTE-MI CREDINTA!


Mi-e plină cu lacrimi cupa durerii...
Şi hiena păcatului stă la pândă.
Mi-e inima grea în ceasu-încercării,
Îndură-Te Doamne şi dă-mi izbândă.

Furtuna ridică talazul amărăciunii...
Şi lovesc cu biciul durerilor amare.
Îmi tot slăbeşte glasul rugăciunii,
Stârnind marea tristeții plină de oftare.

În durere mă-ncovoi sub povară,
Nimeni nu-mi ia a mea suferinţă.
Speranţa-i departe şi nu mi-e clară,
Îndură-te Doamne de a mea fiinţă.

Plouă des cu lacrimile încercării,
Zadarnic parcă, tot strig ajutor.
Toarnă Doamne din haru-îndurării,
Alungă al morţii sumbru decor.

Mi-e cupa plină de amărăciune,
Tristețea cuprinde al vieţi mele ceas.
Al răului plan, Tu îl poţi răpune,
Nădejdea Doamne, în Tine a rămas.

Aștept clipa, cea plină de Har,
Când copiii mei toţi, Ți se dedică.
Voi coborî de pe-a-încercării cântar,
Fericită că lumina Ta, ceața despică.

O, Doamne, sunt greu încercată,
Măreşte-mi credinţa, să nu mă clatin.
Prin dragostea-Ţi mare şi minunată,
Nădejdea mea crește-o în harul divin.
Amin!