TE CHEM, CACI MA ASCULTI!

Când mă prinde deznădejdea,
Ridic ochii rugători spre cer.
Şi-mi strig cu foc toată durerea,
În rugăciune, ajutorul Tău îl cer.

Şi glasul Tău blând, îmi răspunde,
Cu dragoste, în braţe mă cuprinzi.
O pace adâncă mă pătrunde,
În inima mea neprihănirea aprinzi.

Când prinsă-s de însingurare...
Şi pasul obosit e-împleticit.
Te strig din ce în ce mai tare:
O vino, Domnul meu iubit!

Şi glasul Tău, blând îmi răspunde:
- Curând voi veni, nu te teme!
Şi braţul Tău spre mine se-ntinde,
Să rezolve a mele probleme.

Când vrăjmaşul vrea, să mă omoare...
Şi-ntinde capcana nopţii întunecoasă.
Te rog, Doamne, lasă raza Ta de soare,
Să mă ridice pe stâncă, victorioasă.

Aud glasul Tău, duios îmi șoptește:
- Nu te teme! Sunt cu tine mereu.
De adevăr... mai strâns te lipește,
Căci sunt singurul Tău Dumnezeu.

Amin!