“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.” (Matei 7:7)

Debusolat, cuprins de nebuloasă
Şi-având furtună-n sufletul stingher,
Ard de dorinţe şi nevoi m-apasă,
Ştiu că Tu ai, dar, Doamne, cum să-Ţi cer!

Un labirint îmi zgârie privirea
Când ştiu că spre ieşire-i doar un drum;
Speranţa moare, negăsind ieşirea,
Unde să caut, Domnul meu, şi cum?

Simt că m-a-nvins cu totul oboseala,
Dar... iată uşa! Cred că sunt salvat
Şi totuşi îmi lipseşte îndrăzneala:
De ce, Doamne, de ce nu pot să bat?

Deodată... a-ncetat acest travaliu
Şi-n suflet apăsarea de mormânt,
Când către cer Tu mi-ai deschis vitraliu,
Fereastră de lumină din Cuvânt,

Prin care mi-ai vorbit, spre cunoştinţă,
Spunându-mi cum să cer mai hotărât,
Cu duh de îndrăzneală, cu credinţă,
Iar Tu-mi vei da răspuns numaidecât.

M-ai învăţat să caut cu ardoare
Căci Tu-mi vei fi în căutare ghid,
Şi-n uşile de binecuvântare
Să bat crezând că ele se deschid.

Acum, cu inima plină de Tine,
De pacea sfântă coborând din cer,
Îmi văd hambarele vieţii pline
Ştiind că pot oricând, crezând, să cer.

Amin
Vulcan, 28 iul. 2010