Ascultă-mă, Doamne, când vreau să Îţi cânt
cum n-am mai cântat niciodată.
E-un cântec ce-adie din sufletu-mi frânt,
e-o şoaptă de dor tremurată.

Ascultă-mă, Doamne, când iar mă avânt
spre bolta de sus înstelată.
Trimite-mi din cer al iubirii cuvânt
ce-mi stinge neliniştea toată.

Priveşte-mă, Doamne, sunt frunză în vânt,
atât de cumplit frământată.
O umbră mai sunt rătăcind pe pământ
şi-o inimă vrând să mai bată.

Mă-mbracă-n iubire, cerescul veşmânt,
fă-mi viaţa senină, curată
şi-n tot ce Îţi place şi-n tot ce e sfânt
să-mi fie trăirea bogată.