Proverbe 8

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea…
Tu îmi păzeşti piciorul de cădere,
Cuvântul Tău mi-aduce cunoştinţa
Şi mă învaţă ce e chibzuinţa,
Tu-mi dai deplină mângâiere.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea…
Mă cercetezi şi îmi aduci mustrare,
Atunci când calea mea este greşită
Şi mă fereşti, să nu cad în ispită,
Tu îmi eşti sfeşnic pe cărare.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea
Şi gura Ta vesteşte adevărul,
Învăţătura-i scumpă ca argintul,
Tu-mi dai înţelepciune prin Cuvântul,
Ce-mi este zilnic ajutorul.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea
Şi când vorbeşti, aud de două ori,
Căci Te-am găsit şi vreau s-ascult povaţa,
Ce Tu îmi dai, mi-ai înnoit viaţa,
Cu veşnică iubire mă-nconjori.

Tu, Doamne, eşti nădejdea mea
Şi unica raţiune de-a trăi,
Neprihănirea toarnă peste mine,
Ca să rodesc, să Te slăvesc pe Tine,
Să înţeleg minunea de “a fi”.

03/08/2010, Barcelona- Lucica Boltasu