E-o noapte înstelată, când luna cerne raze,
o linişte adâncă, un farmec nepătruns,
întreaga boltă pare că-i plină de topaze
şi nouraşi de spumă se joacă în ascuns.
Şi-n mijlocul naturii stă un bătrân ce plânge,
privirea-i către ceruri se-ndreaptă tot mereu,
în rugăciuni amare des glasul i se frânge
în părtăşia dintre un om şi Dumnezeu...
De printre mii de stele căinţa se coboară,
răspunsul de-astă dată-n regrete e scăldat.
Atâta întristare pe-aripi de vânturi zboară
şi-atâta mijlocire spre cerul înstelat...
De fiecare dată răspunsul taie-n rană,
de fiecare dată-i mai hotărât, mai greu
şi Samuel ascultă cu lacrima pe geană,
când Domnul îi şopteşte: - Să ştii, că-mi pare rău...
-Îmi pare rău c-am pus pe Saul
drept împărat în Israel,
Îmi pare rău pentru-nălţare,
Îmi pare rău şi pentru el...
-Dar Doamne, care Ai putere,
l-ai înălţat de mic, mereu,
poate-a greşit... iertare-a cere...
-Nu, Samuel, Îmi pare rău...
-Tu, Doamne, l-ai adus la mine
când nu-l ştiam de-i bun, sau rău,
şi-acuma sunt mâhnit, Stăpâne...
-Şi pentru-aceasta-Mi pare rău...
-Prin turma ce-o pierduse-n zare
şi-o căuta cu robul său,
mi-ai dat un semn, o-ncredinţare...
-Îmi pare rău... Îmi pare rău...
* * *
Ecoul răsuna într-una
iar zorii-ncet se furişau,
şi stele-alene, câte una
ca-ntr-un mister se ascundeau...
* * *
Acum e-o noapte-n frământare
pentru oricare dintre noi,
acum o stea pe cer răsare
să lumineze în nevoi.
E-o linişte aşa de-adâncă...
te cercetează bine-acum,
să poţi atunci să stai pe Stâncă,
să nu rămâi pierdut pe drum.
Tu ai o ungere aparte,
eşti uns ca fiu de Împărat !
Ai un talant, o slujbă, frate,
eşti aur sfânt, rubin curat.
Să fie-o noapte-a cercetării
iar liniştea, spre-un nou avânt,
ca să priveşti în largul zării
nu lăcrimând, ci aşteptând !
Altfel, o noapte-a suferinţei
tu vei străbate tot mereu,
şi-apoi, prin şoaptele căinţei
vei auzi : -Îmi pare rău...
Vei auzi în suferinţă,
prin faptul că n-ai ascultat,
cea mai temută, grea sentinţă:
-Tu eşti de Domnul lepădat !
Fii tare pe-a credinţei cale,
ascultă astăzi Glasul Său,
c-apoi, în urma vieţii tale
să nu auzi... "Îmi pare rău..."
Amin.
13.08.2010
Barcelona.
Mulțumesc pentru această poezie de cercetare. Slăvit să fie Domnul, El să ne mărească credința ca să privim în largul zării așteptându-L. Amin. Mult succes și noi inspirații.
este sa ai ce spune si sub ungere divina.Domnul sa te binecuvinteze.
Mulţumesc pentru încurajări şi fie ca prin trăirea noastră să ne asigurăm întâlnirea în ceruri (sau poate şi pe pământ). Multe binecuvântări pentru familiile dumnevoastră.
Mulţumesc pentru urarea de binecuvântare, de care doresc să ai parte şi tu.
Imi asum responsabilitatea cuvintului -diagnostic, avind in vedere vremurile spirituale foarte grele, si atitudinea oamenilor in fata Cuvintului. Fiind o persoana mai in virsta, ma bucur sfint sa vad tineri altoiti de Duhul Sfint ce scot din inima comorile harului.
Vă mulţumesc! Fie ca Dumnezeul Păcii, Dragostei, Dreptăţii să-şi oprească privirea peste casele dumnevoastră!