E-o noapte înstelată, când luna cerne raze,
o linişte adâncă, un farmec nepătruns,
întreaga boltă pare că-i plină de topaze
şi nouraşi de spumă se joacă în ascuns.

Şi-n mijlocul naturii stă un bătrân ce plânge,
privirea-i către ceruri se-ndreaptă tot mereu,
în rugăciuni amare des glasul i se frânge
în părtăşia dintre un om şi Dumnezeu...

De printre mii de stele căinţa se coboară,
răspunsul de-astă dată-n regrete e scăldat.
Atâta întristare pe-aripi de vânturi zboară
şi-atâta mijlocire spre cerul înstelat...

De fiecare dată răspunsul taie-n rană,
de fiecare dată-i mai hotărât, mai greu
şi Samuel ascultă cu lacrima pe geană,
când Domnul îi şopteşte: - Să ştii, că-mi pare rău...

-Îmi pare rău c-am pus pe Saul
drept împărat în Israel,
Îmi pare rău pentru-nălţare,
Îmi pare rău şi pentru el...

-Dar Doamne, care Ai putere,
l-ai înălţat de mic, mereu,
poate-a greşit... iertare-a cere...
-Nu, Samuel, Îmi pare rău...

-Tu, Doamne, l-ai adus la mine
când nu-l ştiam de-i bun, sau rău,
şi-acuma sunt mâhnit, Stăpâne...
-Şi pentru-aceasta-Mi pare rău...

-Prin turma ce-o pierduse-n zare
şi-o căuta cu robul său,
mi-ai dat un semn, o-ncredinţare...
-Îmi pare rău... Îmi pare rău...

* * *

Ecoul răsuna într-una
iar zorii-ncet se furişau,
şi stele-alene, câte una
ca-ntr-un mister se ascundeau...

* * *

Acum e-o noapte-n frământare
pentru oricare dintre noi,
acum o stea pe cer răsare
să lumineze în nevoi.

E-o linişte aşa de-adâncă...
te cercetează bine-acum,
să poţi atunci să stai pe Stâncă,
să nu rămâi pierdut pe drum.

Tu ai o ungere aparte,
eşti uns ca fiu de Împărat !
Ai un talant, o slujbă, frate,
eşti aur sfânt, rubin curat.

Să fie-o noapte-a cercetării
iar liniştea, spre-un nou avânt,
ca să priveşti în largul zării
nu lăcrimând, ci aşteptând !

Altfel, o noapte-a suferinţei
tu vei străbate tot mereu,
şi-apoi, prin şoaptele căinţei
vei auzi : -Îmi pare rău...

Vei auzi în suferinţă,
prin faptul că n-ai ascultat,
cea mai temută, grea sentinţă:
-Tu eşti de Domnul lepădat !

Fii tare pe-a credinţei cale,
ascultă astăzi Glasul Său,
c-apoi, în urma vieţii tale
să nu auzi... "Îmi pare rău..."


Amin.
13.08.2010
Barcelona.