Un dor de casă mă frământă
Un dor de-al cerului necunoscut
Un dor ca să-mi cunosc pe al meu Tată
Un dor de tot ce-i nevăzut.

Un dor de tot ce nu s-a mai văzut
Un dor de cer și nemurire
Un dor de tot ce e ceresc și sfânt
Un dor și-o flacără aprinsă

Să văd acolo în cerul sfânt
Pe cel ce pentru mine odată
La nemurire a renunțat
Ca să strigăm si noi: O, tată!

Un dor de casa mea de sus,
Un dor de tot cei mai frumos și sfânt
Un dor de închinare în duh
Cum rar găsești aici pe-acest pământ.

Un dor de cer în inimă eu port
Un dor ce-adesea cânt din al meu piept
Un dor dupa al meu Mântuitor
Ce a murit și-n locul meu.

E dorul dupa cel crucificat
Ce a murit și-a înviat
E dorul meu de al vedea în față
Pe cel ce-mi dărui o noua viață.

Un dor de mire, strigă a sa mireasă
Ce-așteptă zi și noapte a sa venire
Cu undelemn și candela aprinsă
Și nu în somn și neveghere.

Un dor după a Ta iubire
Un dor de tot ce-i sfânt și preacurat
E dorul după a ta venire
Și după chipu-ți minunat.

Un dor de închinare mai reală
Un dor de-a auzi al tău cuvânt
Un dor să pot vedea măreața-ți slavă
Ce-o ai acolo în cerul sfânt.

Un dor după nemărginire
Un dor de a petrece veșnicia
Cu cel ce pentru mine vina a purtat
Ca azi să am un dor și ca să fiu răscumpărat.

E dorul după cel care pe cruce
La mine în rugă s-a gândit
E dorul dupa cel ce mă înțelege
E dorul după cel ce nu m-a părăsit.