Ai plecat....
Mi-e greu sa cred ca ai plecat
De ce a trebuit asa sa fie?
O viata grea aici ai indurat
Si-ai fost si mama buna si sotie
Stim ca n-ai vrut sa lasi in urma lacrimi
Voiai mereu sa faci sa fie bine
Dar oare poate fi asa ceva
Sa nu le pese la copii de tine?
Mamica mea! ai fost ca o minune
Femee blinda si mereu voiasa
De tine doar de bine se tot spune
Faceai de toate si la cimp si acasa
Acum noi ce vom face fara tine?
Cum sa traim cu-n gol asa de mare
Mincarea fara tine nu mai este buna
Si viata nu mai are nici o sarbatoare
Si tata plinge suspinind prin colturi
Si nimeni sa il mangaie nu poate
El fara tine nimic nu mai are
Insa cu tine le avea pe toate
Stim c-ai plecat acolo sus la Domnul
Si intr-o zi venivom toti acolo
Dar pin atunci avem ochii in lacrimi
Si tot mereu toti iti vom duce dorul
Aceasta poezie a fost scrisa la 12.08.2010 la citeva ore dupa ce a murit mama mea.A fost cea mai dureroasa veste pe care am primit-o in viata mea, desi ne asteptam la acest lucru pentruca a suferit de cancer.Ne rugam ca Domnul sa ne intareasca , si un gind ne linisteste ca Domnul e cu noi iar mama e cu El si intr-o zi ne vom revedea in Slava.
Domnul sa te mangaie si pe tine si pe toti ai tai, Crede, Dumnezeu mare este! As vrea sa fiu langa tine sa te imbratisez cu drag, Nina iubito crede si tine-te de Domnul cu toata puterea ta. Ai avut puterea sa scrii poezia aceasta la cateva ore dupa ce a murit mama ta, esti tare si Domnul iti va da putere in continuare. Cu mult drag Greta.
Multumesc mult de incurajare, stim ca numai Domnul ne mai da puterea sa trecem prin aceste grele incercari.