Nu ne lăsa să rătăcim de la-adevărul sfânt
Căci fără el am fi pierduţi, iar ţelul ne-ar fi frânt,
Ci ţine-ne umblarea drept şi fără clătinare
Ca să putem pân’ la sfârşit rămâne în picioare.

Nu ne lăsa să ascultăm de poftele stricate
Ce ne împing ca să gustăm din apele furate,
Ci fă-ne, Doamne, tot mai mult să Te dorim pe Tine
Căci ce eşti Tu e mai presus de orice şi oricine.

Nu ne lăsa să ne-mpietrim cuprinşi de nepăsare
Trăind oricum, inconştienţi de viaţa viitoare,
Ci dă-ne-nţelepciunea Ta s-alegem ce e bine
Căci faptele ne-or îndrepta spre slavă sau ruşine.

Nu ne lăsa împotriviţi să fim lucrării Tale
Ca nu cumva să ne trezim cu candelele goale,
Ci-ajută-ne neobosiţi mesajul Veştii Bune
Să-l ducem când Tu ne trimiţi, oriunde, Doamne-n lume.

Nu ne lăsa în strâmtorări nădejdea să ne piară,
Să nu cârtim când ne e greu vreodată sub povară,
Ci-nvaţă-ne să mulţumim şi-n har şi-n suferinţă
Căci doar aşa prin încercări avea-vom biruinţă.

Nu ne lăsa îndrăgostiţi de Tine să nu fim,
Pe nimeni şi nimic mai mult ca Tine să iubim,
Ci fă să ardem tot mai viu de dragostea-Ţi, Isuse,
Căci singură va dăinui când toate vor fi duse.

Nu ne lăsa, rămâi cu noi, păstrează-ne în Tine
Ca în belşug şi în nevoi, în greu şi în suspine
Să fim găsiţi neîntinaţi şi vrednici de cunună,
Iar când veni-vei să ne chemi: Hai, vino, slugă bună!


Amin




10 aug 2010