În vremi pustii, înceţoşate
Când adevărul e stricat,
Când căile sunt confundate,
Păstrază-ţi sufletul curat!

Cuvântul Domnului Isus
Ia-l hrană, apă şi lumină,
Iar ochii tăi ridică-i sus
Şi ajutorul o să-ţi vină!

Gunoaiele acestei lumi
Pe-atâţi creştini i-au cucerit...
Tu pentru ceruri să aduni
Şi, cât vei fi de-mbogăţit!

Dă-I lui Isus averea ta,
În mâna Lui să o păstrezi,
Căci Domnul grijă va avea
De ceea ce-I încredinţezi.

Când dulcea părtăşie sfântă
Mai mult, mai tare se răceşte,
Când alţii stau şi se frământă,
De Domnul tu te alipeşte!

În miez de noapte plecat jos,
Rămâi cu Tatăl mai un ceas,
Căci timpu-acesta-i preţios
Şi nu ştii cât ţi-a mai rămas...

Când prea puţini se mai ridică
Să spună lumii de Hristos,
Tu fă-o şi nu-ţi fie frică,
Oricând slujeşte-I credincios.

De numele Lui minunat
Să nu te ruşinezi vreodată,
Şi vei fi-n ceruri lăudat
Atunci, la marea judecată!

Acum, în ultimele vremi,
Mai greu va fi ca orişicând,
Dar tu pe Domnul să Îl chemi
Şi-nvinge-vei totul cântând!

Răsune-n cugetu-ţi mereu
Cuvântul Celui Preaiubit:
”Eu vin curând, copilul Meu,
Păstrează tot ce ai primit.”

19 iulie 2010