Ce simţi când priveşti înspre noi?
Ce-Ţi simte fiinţa, Iubite,
Când vezi că-s atâtea nevoi
Şi-atâtea dorinţi ne-mplinite?
Ce simţi când un suflet suspină
Tânjind după-un ceas liniştit,
Iar altul în pace deplină
Aleargă cântând fericit?
Ce simţi când vezi inimi rănite
Şi lacrimi ce curg în tăcere,
Iar altele sunt preţuite
Uitând ce înseamnă durere?
Ce simţi dacă unul e jos,
Căzut şi legat în păcat,
Iar altul păşeşte voios
Urmând sfatul ce i l-ai dat?
Dar... ce simţi când de-alţii nu-mi pasă?
Ce simţi când nu fac voia Ta?
Când grija de mâine m-apasă,
Cum simţi neîncrederea mea?
Ce simţi când spre lume mă-ndrept?
Ce simţi când Îţi uit dragostea?
Când seara nu Te mai aştept
Ce-Ţi simte atunci inima?
Ce simţi când vezi lupta din mine
Cu-atâtea greşite dorinţi?
Ce simţi când mă-ntorc cu ruşine
Spre ochii Tăi umezi, fierbinţi?
Simţit-ai acestea pe cruce,
Ce grea şi imensă povară!
Mă-ntreb cum puteai a o duce
Sub hulă, minciuni şi ocară...
Doar inima Ta, Domnul meu,
Doar ea le cuprinde pe toate,
Ea simte şi-n bine, şi-n rău,
Căci Tu eşti Cel ce totul poate.
5.11.2009
http://pauladita.wordpress.com/
cine poate oare pătrunde simţămintele Domnului nostru? trăieşte alături de noi...se bucură, se întristează este fantastic ca cineva să poata avea în acelaşi moment mii de trairi diferite...cine poate fi aşa? Domnul slavei şi al gloriei! Cel ce a purtat păcatele murdare...
fii binecuvântată, pace şi multă preţuire din partea mea