Cu Isus păşesc încet pe drum...
Conştient sunt de răbdarea Sa,
Căci deşi mă poticnesc, şi-acum
El aşteaptă blând în urma mea.

Uneori, când mă încred în mine
Şi pornesc semeţ ’naintea Lui,
Mă trezesc pe alte căi străine
Iar alături Prietenul meu nu-i.

Alteori întorc privirea lung
Spre cărarea prea bătătorită
Şi-mi şoptesc că aş dori s-ajung
Înapoi la „casa părăsită”.

Sunt momente când înţepenit
Stau în drum şi nu vreau să pornesc,
Dar Isus, tovarăşul iubit,
Mi-aminteşte ţelul meu ceresc.

Mă îndeamnă glasu-I cu iubire
Să mai facem împreună-un pas,
Ochii Lui cu-atâta strălucire
Credincioşi tot timpul mi-au rămas.

Vin din Cer şi mă îndrept spre-acol’…
Pe pământ sunt doar ca musafir,
Uneori simt sufletul că-i gol
Şi tânjesc ’n-odihnă să respir.

Însă nu se poate compara
Drumul meu cu slava viitoare,
Fiindcă-n minunata Ţară-a mea
Mă aşteaptă-un Rai în sărbătoare!

Mă aşteaptă Tatăl bucuros,
C-am trăit asemeni lui Isus,
C-am păzit Cuvântu-I preţios
Şi I-am fost un slujitor supus.

Deci cu gându-acesta viu în minte
Şi c-un Prieten scump şi preaiubit
Iar păşesc încetişor ’nainte
Până voi ajunge la SFÂRŞIT.



6 martie 2010