De ce - m-am întrebat adesea -
Se sting atâtea vieţi devreme?
De ce Stăpânul a ales
Aşa, deodată, să le cheme?
De ce o cruntă despărţire?
De ce un gol ne-nlocuit?
Era atâta fericire!
Şi-acum? un plâns înăbuşit...
De ce?... îmi stăruia în minte.
Răspunsul încă n-am aflat;
Dar în puţinele cuvinte
Iată ce Domnul m-a-nvățat.
Aceia ce pe Dumnezeu
Atât de tare L-au dorit,
El i-a luat în cerul Său,
Ca să le fie dăruit.
Când Îl slujeşti pe Creator
Şi Îl cunoşti mereu mai bine,
În El se-aprinde-un mare dor
Şi vrea să te-aibă lângă Sine.
Când Îl iubeşti pe Dumnezeu,
Când El e totul vieţii tale,
Te-apropii tot mereu, mereu
Pân-ajungi în braţele Sale.
Când sufletul îţi e lipit
De Domnul tău, Isus Hristos,
Te vei trezi prea fericit
În Raiul Său cel glorios!
15 mai 2010
http://pauladita.wordpress.com/