Ce scump e harul Tău, Isuse!
Când te cobori n-odaia mea,
Atunci n-aş mai pleca niciunde,
Ci zile-ntregi acolo-aş sta.

Ce dulce Ţi-este mângâierea!
Când plâng privind neputincios,
Tu-ndată îmi alungi durerea
Şi pot zâmbi aşa frumos..

Ce mare mi-este bucuria
Gustând din bunătatea Ta!
Văd, Doamne, că în orice lucru
Tu cauţi fericirea mea.

„Măreţ şi minunat eşti Tu”,
Adesea mă trezesc spunând;
Rămân uimit de slava Ta
Şi o mărturisesc cântând.

O, Domnul meu, întotdeauna
Tu ştii să faci din greu, uşor.
Credincioşia Ta mă ţine,
Senin păşesc spre viitor.

De-ar fi mereu doar fericire,
De-ar fi doar binecuvântări,
Nu Ţi-aş cunoaşte-acea iubire
Ce-o întâlnesc în încercări.

De-ar fi doar biruinţi pe cale,
De-aş fi mereu pe culmi de har,
N-aş şti că poţi de-aici din vale
Să mă ridici la Tine iar.

De-aceea fiindcă-ai rânduit
Să gust şi dulcele, şi-amarul,
Îţi mulţumesc ,Isus iubit,
C-am înţeles ce este Harul.

17.04.2010