În pierderi şi în biruinţi,
În renunţări şi-n năzuinţi,
În bucurie şi-n suspin,
Isus, Tu eşti al meu sprijin.
În fapte tari şi-n slăbiciune,
În haruri şi-n deşertăciune,
În fericiri şi-n pribegie,
Prieten credincios eşti mie.
Când eu greşesc şi Te-ntristezi
Tu nu m-acuzi pentru că vezi,
Dincol’ de fapta-mi negândită,
O inimă adânc zdrobită.
Isus, Tu n-o dispreţuieşti
Căci plin de îndurare eşti!
Duhu-mi mâhnit îl mângâi blând
Şi mă ridici cu-al Tău Cuvânt.
Când fericit sunt şi Tu eşti,
Când eu zâmbesc şi Tu zâmbeşti..
Mă-ncurajezi şi mă susţii
În drumul către veşnicii.
Dragostea Ta adevărată
Nu se răceşte niciodată,
Ci-mi umple fiinţa tot mai viu
Ca o fântână-ntr-un pustiu.
Îţi mulţumesc, eşti minunat!
Prieten bun şi-adevărat..
Îţi dau întreagă viaţa mea
S-o împleteşti cu Viaţa Ta.
12 august 2010
http://pauladita.wordpress.com/