Te caut în ploaie..în vânt şi-n abis
În tunet, în viscol ..şi-n marea adâncă
Căci eşti peste toate iar sufletu-mi stins
Te cheamă să vii, să m-aşezi iar pe stâncă!
Zidit-am din paie uscate o casă
Pe maluri străine , unde suflă vântul
Şi-n vreme toridă…mereu secetoasă
Doar lacrimi amare udară pământul..
Ah, greu suflă vântul surpând temelia
Preschimbă tot visul în pumni de nisip
Zadarnică-i truda.. trăiesc fantezia
A golului sumbru rămânând fără chip…
Şi valul de ceaţă se-mprăştie-n zare
Observ cu stupoare pe ce am zidit
Încerc ca să caut refugiu, scăpare..
Dar vântu-mi şopteşte că sunt…părăsit…
Un glas ca de tunet..aud in neştire
E glasul Acelui..ce ne-a zămislit:
-Copile, te-ntoarce, te-ndemn cu iubire
De ce pe nisip,tu castel ţi-ai zidit?
Cu greu mă desprind de malul străin
Ascult vocea blândă, mai este timp încă
Să-nfrunt norii negrii, de dragoste plin
Să-ncep să-mi zidesc a mea casă pe STÂNCĂ!
Felicitări! Frumoase și ziditoare versuri ați scris. Îmi place modul în care ați descris această idee. Cu adevărat Domnul este bun, și El ne mai dăruiește timp încă, ca să ne zidim casa pe stâncă. Vă doresc mult succes și Duhul Lui Dumnezeu să Vă binecuvânteze cu noi inspirații. Amin!
Ce frumos! Iată că se poate şi cu diacritice! Trebuie şi titlu! Şi...rima! Mult succes, şi totul pentru slava şi mărirea lui Dumnezeu, cel care ne-a iubit şi a dat pe singurul Lui Fiu ca jertfă de ispăşire pentru noi, aflaţi sub blestemul păcatului. A Lui să fie gloria în veci!
Iată două modele de a corecta! ,, Pe maluri străine, unde suflă vântul " , şi ,, A golului sumbru, rămânând fără chip". Dacă le acceptati, puteţi face corectura şi să nu aprobaţi comentariul, anulândul. Vă doresc multă inspiraţie în arta poeziei! ,, Societatea are nevoie de poeţi cum noaptea are nevoie de stele", a spus un mare gânditor, Chevalier de Bouflers. Spre gloria lui Dumnezeu, continuaţi!