Nu sta nepăsător, căci vremea trece
Și timpul care-l pierzi, nu-ți aparține,
Mai trece-un an și viața se petrece
Și poate mâine, judecata vine.

Întoarce-te din bezna cea adâncă,
Ce tot mai mult cu lanțuri te-nfășoară,
Întoarce-te și urcă sus pe Stâncă,
Căci poate mâine, Isus se coboară.

Întoarce-te din lumea rătăcită,
Unde ești rob și te-au încătușat,
Căci mama ta, te-așteaptă obosită,
În rugăciuni și lacrimi ne'ncetat.

Trezește-te și uite unde ești,
Unde ai fost și unde ești acum,
Cu roșcovele lumii te hrănești,
Înaintând pe al pierzării drum.

Mai e puțin, de-acum foarte puțin,
Se-aude clar ecoul veșniciei,
Se-aude Vocea Lui Isus:”Eu vin, Eu vin,
Ca să așez a Mea Împărăție!”

Deschide-ți inima și strigă către cer,
Stai pe genunchi, în sfântă pocăință,
Oprește-te, prea mulți sunt cei ce pier,
Cu lacrimi și smerenie cere biruință.

Nu pierde veșnicia ce te cheamă,
E astăzi încă-o șansă-n viața ta,
Întoarce-te cu drag la a ta mamă,
Și șterge-i cu iubire, lacrima..
Amin.

01.09.2010.
_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

P.S.
Această lacrimă, căzu din cer
Și s-a născut din milă poezia,
Pentru acei plecați în lume, care pier..
Și au uitat, că vine veșnicia...