Asta e ce-aş vrea acuma, în amurgul blând al serii,
Sufletul să-mi racoreasca, pacea sfântă a iertării.
Şi să simt mereu, în juru-mi, cum, în zumzet tumultuos,
Mă-nconjoară şi mă-ncântă al iubirii val duios.

Să mai simt, ca altădată, ai credinţei stropi fierbinţi,
Chipul Tău, Isuse, fie-mi far etern în biruinţi.
Şi, prin umbrele durerii, împletind gingaşe gânduri,
Pana mea, ca mulţumire, Îţi aşterne-aceste rânduri.

Iar celor ce azi mi-acordă cuvinte de-mbărbătare,
Dă-le Tu, o, Doamne Sfinte, a Ta binecuvântare.
Răsplăteşte-i cu-ndurare şi cu dragostea Ta sfântă
Şi,-mpreună, să fim gata pentru-a Ta cerească nuntă.