Cinstea de-a fi profet în ţară
Sau mare preot nu mă-mbie,
Căci ce osândă grea Caiafa
Rostea cu marea profeţie!

Şi nu m-atrage nici mărimea
Guvernatorilor de state,
De frică să nu cad în vina-n
Care-ai căzut şi tu, Pilate!-

Nici împărat n-aş vrea cu slavă
Să fiu peste popor eu unsul.
De teamă că 'nălţat ca Saul
Mi-aş pierde mintea ca şi dânsul.

N-aş vrea să fiu nici chiar apostol:
E mult prea grea, prea 'naltă truda,
Şi frică mi-e de ameţeală,
Să nu mă prăbuşesc ca Iuda.

Ci mă doresc smeritul vameş
Care, precum Scriptura zice,
Zdrobit de-atâta remuşcare
Nu-ndrăznea fruntea să-şi ridice.

Al zecelea lepros de-asemeni
Aş vrea să fiu, căzut în tină,
Spre Domnul cu recunoştinţă
Că mi-a iertat atâta vină...

Dar mai ales aş vrea, o, Doamne,
Să pot urca şi eu pe treapta
Unei credinţe-atât de 'nalte
Ca a tâlharului din dreapta.

Care-şi putu vedea salvarea
Şi cu-ndrăzneală s-o apuce
În Cel batjocorit de-alături,
Ce ca şi el murea pe cruce.