Sărmane laodiceene,
Nu eşti nici rece, nici fierbinte.
Hrănind tot ofuri pământene,
Te-ai încropit în cele sfinte.

În cele mici eşti plin de zel;
Nu ştii Scriptura, dar ştii scorul...
Ce fel de stea ţi-ai luat model
Ca să-ţi păzească viitorul?

Ai obiceiuri de iudeu.
Şi-mi pari un sfânt şi un exemplu,
Dar spiritul ţi-e tot caldeu,
Păcat c-ai mai intrat în templu...

O, dac-ai fi din lumea rece,
Care nu ştie de Porunci,
Mai iute vina ta ar trece,
Şi-ai mai avea un har, atunci.

Dar tu nu eşti la fel ca alţii,
Tu ştii, tu ai, tu poţi, tu vezi...
Stârneşti în ceruri comparaţii,
Iar pe pământ tu te distrezi.

O, dac-ai vrea să fii fierbinte
Din focul dragostei primind,
Dac-ai primi o nouă minte,
De planuri sfinte strălucind.

Atunci ai fi văzut în zale
De rugăciuni în zori de zi,
Şi clocotul soliei tale
În orice gest ar străluci.

Ştii ce-au prezis, de mult, profeţii,
Dacă rămâi cu-a ta măsură?
Acum, în ziua judecăţii,
Isus te va vărsa din gură...

Ascultă-mi măcar astăzi sfatul,
Fii plin de zel în pocăinţă;
Să-ţi înnoieşti apostolatul
Primind iubire şi credinţă...