Sunt doar o umbra, un praf, sunt o furnica
In Fata Creatorului maret si Sfint
Plec capu-n jos si inteleg ca n-am ninica
In pumnii mei am strins doar praf si vint
El- Creator, eu- o faptura
Tesuta si si- ntocmita in chip ciudat
Si totusi Domnul inima- mi umplura
Cu tot cei viu, frumos, si adevarat
N-am meritat! sunt slaba si atit de des gresesc
Nu ma supun vointei Tale Imparate
Comori ce mi Le- ai dat, ades le risipesc
Le schimb pe fleacuri, pe iluzii, surogate…
Ma –mpedic, cad si ma lovesc de stinci haine
Atitea piedici sunt in jurul meu
Ma lupt cu lumea, cu satan, chiar si cu mine
Vreau sa ma schimb, sa fiu pe placul Tau
Un loc de adapost Imi esti
Si toate le sustii cu mina Ta
Ma treci prin foc, Tu ma smeresti
Ma-nveti sa fiu perfect pe calea grea
Invata-ma s-aleg doar tot cei bun
Sa pretuiesc ce-mi dai din Mina Ta
Vointa mea la tronul Tau s-o pun
Sa Iti raspund cind Tu ma vei chema
O rugaciune care nu are cum sa nu miste Inima lui Dumnezeu... Fie ca El sa te binecuvanteze, Irina.