Tăcere și tristețe, despărțire…
Ucenici cu inimile-ndurerate
Te-nalți la cer Isus, în măreție,
Ce vom face fără Tine, Împărate?

Te vei întoarce să ne iei la Tine?
Suntem orfani în lumea asta rece
Privește câtă jale și suspine
Nu ne lăsa, acum când biruița-I ca un Rege.

Mai este mult când iar vei reveni?
Ce-om face fără Tine acum?
Străin în lume iar călătorim
Te așteptăm să vii, Isuse scump.

Te-nalți la cer, dar iar vei reveni
Ne-ai poruncit în clipa de plecare
Să nu tânjim, căci tu ne vei uni
În dragoste, să fim în lume sare.
, , Eu sunt cu voi, , ai spus la despărțire
Și-n orice greutate voi fi însoțitor
Eu nu vă las, vă dau și-o mângâiere
Pe Duhul Sfânt în ajutor.

Duceți-vă în lumea-ntreagă!
Duceți-vă în lung și-n lat!
Și faceți ucenici, să creadă
Sunt Salvator, și viață veșnică v-am dat.

Azi te întreb, copile dragă
Ce stai așa de parcă nu-L aștepți?
Te duci tu azi în lumea largă?
La cei pierduți? la cei neînțelepți?

Vestești la păcătoși Cuvântul Vieții?
Ești plin de râvnă pentru-a Domnnului lucrare
Sau poate când treceau drumeții
Le dai din mână, și atât doar, o salutare.

Oprește-te din goana ta o clipă
Oprește-te din goana după vânt
Vor trece toate, căci totul e-o risipă
Și toate-s trecătoare pe pământ