Umbra trecutului mă urmăreşte sârguincios
Dar, ce-aş putea să fac spre-al meu folos?
Caci orice încerc, sau orice întreprind
Mă lovesc de această umbră ca de un zid.

Mă acoperă, mă chinuie şi apoi de mine râde,
E nepăsătoare şi nesimţitoare ca un gâde
Totul am lăsat în urmă, iSUS să te urmez, dar!
Ironic îmi sopteşte, că truda-mi e-n zadar.

Mă ameninţă, m-aruncă-n conul cel umbros
Spunându-mi că: "Nu sunt de nici un folos"
Cu degetul m-arată şi mă vorbeşte-n dos
Când vede că-s rănită, ea râde zgomotos.

O Doamne care toate lucrurile le cunoşti,
Eşti susţinut în tot ce faci, de sfinte oşti
Te rog să-mi dai puteri să depăşesc mereu,
Această umbră... ce-ntunecă prezentul meu.

a m i n