Dorul ma face sa spun

Frumoase sunt zilele-n care, pe Tine Te-arata lucrand,
Si nici oboseala nu prinde in ruga cu lacrimi curgand.
Sub pasi tremurati, o Isuse ma plec intr-o clipa tarzie,
Asteptand sa cobori un moment si harul asupra sa-mi fie.

Ce vreau ca sa spun numai Tie, imi face sa creasca dorinta
Setea ce staruie-n piept, inalta spre Tine fiinta.
Nu pot sa ma plec uneori, sunt tare ca piatra lasata,
Sa apase pe ea calatori si tace si sta asezata.

Iar daca din umbra apar, vechi amintiri prafuite,
Ele raman numai fulgi, care zboara pe haine cernite.
Inchis e cu lacat zavorul, ce are sigiliul pe el,
Ca vremea-i atat de tarzie si nu sunt sperante defel.

N-am sa las urma nici astazi, a pasului Tau minunat,
Si-n ape mai tulburi nu trec, sa fiu tot mereu intristat.
Dar vreau o Doamne si eu sa sterg durerea lasata,
Cu largi onduiri de suspine ce vin spre altii deodata.

De-aceeia ma trag mai aproape, si plec genunchii pe jos,
Si glasul da lauda si cinste, doar Tie aici bucuros.
O, cine mai are ca Tine, dragostea ca un susur,
Ce apare din departari, spre mine cu aripi de-azur?

Si ma-mpresoara, zicand mai apoi, "-Opreste-te numai o clipa,
Sa vezi Adevarul curgand din ceruri fara risipa.
Vreau ca sa stau langa tine, grabind nu vei putea,
Sa fi mai aproape de tinta, ca Domnul e tinta din ea.

Asculta ce spune maslinul si zgomotul apei fugare,
Si vantul in pasu-i facut, cand bate-n vartej pe ogoare.
Nu ele sunt azi steptate in locul ce L-am pregatit,
Caci pretul tau este mai mare, asa cum de mult s-a primit.

Cu dragostea care-i aprinsa in piept, pentru inima ta,
Nu vreau decat odihnire, alaturi de Min" pururea."

II
Cazut la picioarele-i Sfinte, sunt sigur intr-o priviinta,
Si nu am nici o-ndoiala, Isus se face simtit in prezenta.
Mi-a lasat bucuria in suflet si dorul il strang fredonand,
Clipa de clipa-i cu mine si aceasta o spun orisicand.

El stie ce frant este glasul si setea cand iar m-a pornit,
Prin lumea ce-ndruma si pasul spre neguri ce mi s-au ivit.
Dar nu se grabeste sa treaca, caci eu sunt un fiu mantuit,
Adus la o ravna comuna cu cei ce pe El l-au primit.

Cautat printre lacrimi si jertfa, nascut din nou la altar,
Stau gata sa fiu ridicat de Isus cu bratele tari.
De ce zaboveste sa vina, nu pot ca sa spun niciodata,
Dar strig cu putere spre El, de care-i fiinta legata.

De-am fost in merit El stie, dar sunt gata acum.
Din clipa predarii sa am, un scop la capat de drum.
Si lumea de-ar lua cu asalt, nu poate sa faca un pas,
La Domnul prea sfant sus in cer, voi fi si eu intr-un ceas.

Spre El cu iubire azi bate o inima cu viata-i predata,
La tron unde sta pregatit sa fie apoi ridicata.

Amin