Prin bucurii şi întristări
Cu toţii am trecut
Si-am fost priviţi de sus din zări
Chiar dacă n-am ştiut.

Am stat pe margini de mormânt
Sub cer întunecat,
Dar n-am ştiu că pe Pământ
Priveşte Cel prea-nalt.

Şi-am fost aproape şi de nori,
Lumina-n jur umblase,
Dar n-am văzut, de-atâtea ori
Cu ochii prinşi în plase.

Când am vegheat, am adormit.
Şi când dormeam, vegheam mereu...
În cer pufos sau de granit
Noi nu-L vedeam pe Dumnezeu!

Dar El veghea atunci ca azi,
Şi azi ca altădată!
Şi-atunci când mergi şi-atunci când cazi,
El, viaţa-ţi ştie toată!