Cât de dulce-i sfânta rază
Ce zâmbeşte-ntâi în zori
Risipind a nopţii groază
Şi trezind mireasma-n flori...

Cât de dulce este şoapta
Ce răsună-n codru' fin,
Când trecuse-n valuri noaptea
Şi vin zori pe-un cer senin...

Cât de dulce e cântarea
Dintre pomii înfrunziţi,
Ce acoperă cărarea
Călătorilor zoriţi...

Şi un susur cum se `nalţă
Din pârâul cristalin,
Ce-ţi sclipeşte parcă-n faţă
Ca o piatră de rubin...

Cât de dulce e ecoul,
Glasul sfânt, din cer, venit,
Ce-nspăimântă comandoul
Celui rău şi înnegrit!

Cât de dulce e chemarea
Care cade dintre nori
Şi tot strigă deşteptarea
Şi împarte sfinţi fiori!

Cât de dulce e Cuvântul
Ce te cheamă din păcat,
Azi, să vii la El, Preasfântul,
Să te facă mai curat!

Te îndeamnă şi îţi spune
Să ridici povara ta,
Să o duci la El pe culme,
Să o laşi la crucea Sa!

Cât de dulce e istoria
Ce arată cum Isus
S-a născut şi Şi-a dat voia
Să se nască-n chip de lut,

Într-o iesle, între vite,
La o margine de sat,
Fără luxuri sau veşminte
Ca un fiu de împărat!

A crescut şi-a dat exemplu
Pentru toţi, ca să trăim.
Şi de mic copil, în Templu
L-am găsit, cum bine ştim...

A crescut şi ne-a dat cheia
Ce e scrisă în Cuvânt,
Să putem în ziua `ceea
Să intrăm în raiul sfânt!

Cât de dulce ne-nvăţata
Toată calea Domnului!
Şi-n final Îşi lua` răsplata
Ca un om al răului!

Însa, El purtă păcatul
Lumii-ntregi, de la Adam!
Şi pe-al nostru-l luă Prea-Naltul
Pe când încă nu trăiam!

A urcat pe culme Sfântul,
Ducând crucea până sus!
L-a privit întreg Pământul
Cum murea fiind străpuns!

Lanţuri grele de păcate
Atârnau asupra Lui,
Din adâncuri `depărtate
Şi faţa Pământului!

Şi legiuni întregi de duhuri
Îl priveau cu ochi ţintiţi,
Între cele două trupuri
Ale tâlharilor loviţi!

Şi când toţi credeau că Sfântul
A căzut în faţa lor,
S-a cutremurat Pământul
De la baza munţilor!

Şi un glas zdrobi văzduhul
Şi vibreaza între văi:
„Tată, Ia-mi în mână duhul!”
Şi-au căzut pe loc cei răi!

A murit şi-a înviat
În trei zile pentru noi
Să ne scape de păcat,
Şi la cer plecă apoi!

Şi acum, ce dulce cheamă
Pe toţi oamenii la El.
Fericire fără seamă
Vrea s-ofere Sfântul Miel!

Pe toţi cei ce în probleme
Şi în lipsuri o duc greu,
Nu-ncetează să îi cheme
Astăzi, Bunul Dumnezeu.

Cât de dulce Îi străbate
Al Său glas pe-ntreg` Pământ...
Şi-n bordeie şi-n palate...
Şi pe culme şi-n mormânt...

Dacă nu-L cunoşti, te cheamă!
De-L cunoşti, te cheamă iar!
Glasul Său pe toţi ne-ndeamnă
Să privim înspre calvar!

Glasul Său, la toţi, ne spune
Ca să mergem drept pe drum!
Cel ce zace-n urâciune,
Şi acel ce-i drept acum!

Cât de dulce-i s-asculţi glasul
Ce te cheamă din păcat!
Şi să laşi în urmă falsul
Şi Pământul lepădat!

Cât de dulce este calea
Lângă Domnul Dumnezeu!
Chiar şi-atunci când treci prin valea
Umbrei morţii, şi ţi-e greu!

Cât de dulce e amarul
Când împarţi cu El oricând!
Bucuria şi calvarul
E un rai, cu El mergând!

Dar, amar, amar e drumul
Când alergi fără Isus!
Nu se-alege decât scrumul
Din ce faci muncind nespus!

Cât de-amar, să cauţi trudnic
Un alt loc de fericiri!
Ai s-ajungi cu pas de pustnic
Să te stingi în amintiri!

Ai să pierzi curând o clipă,
Şi-ncă una, şi-alte zeci,
Şi-ai să faci mereu risipă
De-al tău timp, ca să încerci

Să gaseşti un strop de pace
Între spini şi mărăcini,
Într-un loc unde nu-ţi place!
Dar, încerci să crezi că-s crini!

Cât de-amar a nu-nţelege
Când te cheamă Dumnezeu!
Să refuzi când El te-alege
Să te cruţe de la greu!

Cât de-amar s-astupi chemarea,
Să n-asculţi al Lui Cuvânt,
Când îţi strigă: „Deşteptarea!”.
Cât de-amar, să stai tăcând!

Cât de-amar, când ştii ce dulce
Şi curat e drumul sfânt,
Şi ce pace îţi aduce.
Dar să stai, tot aşteptând...

Ce aştepţi? Un tunet oare?
Sau un glas din rug aprins?
Ce aştepţi? E o-ntrebare
Ce răsună ca în vis...

Cât de-amar, şi cât de dulce
Poate fi al vieţii mers!
Fericire poate-aduce
Sau un tot mai rău demers...!

Cât de dulce, cât de-amar...!
Două vieţi ce poţi avea!
Fericire sau calvar!
Doar o umbră, sau o stea!

Două moduri de trăire
Poţi alege cât e zi:
Poţi să fii condus de fire
Sau de Domnul celor vii!

Cât de dulce, cât de-amar!
Poţi alege cum doreşti!
Dar, te-ndemn înspre Altar!
Porneşte azi, ca să traieşti!