Cu o mantie de sclipire
Ca un soare viu în zori,
Ce în falnica-i pornire
Luminează printre flori,
Un băiat frumos şi paşnic,
Într-o mare, scumpă zi,
A fost prins de dorul veşnic
Pentru-o zână-ntre cei vi!
Zi de zi, privind în zare
O purta în gând mereu,
Şi-ntr-o zi cu dulce soare
Făcu’ pasul cel mai greu!
Iar acum, cu bucurie,
Cu iubire de nespus,
S-au unit pentru vecie
Înaintea lui Isus!
Şi doresc ca laolaltă
Să ramână orice-ar fi,
În această lume toată
Şi odată-n veşnici!
Deci, când valul greu şi mare
Se ridică spumegând,
Nu uitaţi că stâncă tare
Este numai Domnul sfânt!
Când problemele din viaţă
Se-aduna-vor peste voi,
Când rămâneți făr’ speranţă,
Fiind cuprinși de negri nori,
Nu uitaţi că biruinţa
Şi izbânda în necaz,
Este soră cu căinţa
Şi cu lacrima pe-obraz!
Orice luptă se câştigă
Pe genunchi când v-aşezaţi!
Atunci demoni fug de frică
Şi toţi norii-s împrăştiaţi!
Fiincă-atunci când doi veghează
Şi Îl cer pe Dumnezeu,
Orice val se-ndepărtează,
Şi pe cerul marmoreu,
Lin, răsare-un soare veşnic,
Cu-ale sale raze vii,
Luminând ca dintr-un sfeşnic
Peste-ai Tatălui copii.
Iar acum în încheiere
Vă doresc ca Domnul sfânt,
Cu cereasca Sa putere
Să rostească un cuvânt,
Şi în veci să vă dea pace,
Să vă urce-n carul Său,
Cu putere să vă-ncarce
De-a-L sluji pe El mereu!
Şi iubirea Lui cea mare
S-o reverse în şuvoi,
Multă binecuvantare,
El să lase peste voi!
De acum în orice zi,
Lângă Domnul să trăiţi,
Şi la greu şi-n zile vii,
Vă doresc să vă iubiţi!
Ucenicii L-au avut pe Isus in barca, astfel scapand din primejdioasa furtuna. O familie care Il are pe Isus la carma, traieste mereu minunea potolirii furtunii!