Scrisoare de dragoste
Cu zdrenţe atârnând pe trupul slăbit,
Te aştept ca să vii în toamne târzii...
Eşti dus prea demult... eu m-am pregătit,
Dar în timpul scurs... încet am obosit
şi nu ştiu Iubite când o să vii.
În timp de veghere, puterea-mi scăzu
Iar solii străini pe drum m-au bătut.
Încercat-am să lupt, dar vrăşmaşu văzu,
Năpraznica-i lovitură peste mine căzu,
Să mă ridic dupa ea... abia am putut.
Azi stau în picioare prin Harul trimis
Şi lupt, şi te aştept... te visez,
Într-o zi ai să vii, aşa mi-ai promis,
Chiar de întârzii, speranţa-i de ne-nvins
Nu vreau să abdic din sfântul meu crez.
Se aproapie iarna cu crivăt în univers,
Iar brâul abia îmi mai ţine mijlocul strâns.
Încălţările-s şubrede, tocite de mers
Lacrimi curg de-avalma pe obrazul neşters,
Iubite te-astept!... Cel rau n-a invins!
Albeşte a mea haină, precum a marelui preot
Satan cu pâra să rămână în drum, de ruşine,
Caracteru-ţi slăvit să emane din mine, în tot,
Că te aştept, focul mă arde! De dor nu mai pot!
Vino ISUSE din slăvi, şi du-mă cu Tine!
Cu drag: Mireasa Ta
Ce te aşteaptă şi... astăzi si... mâine...
amin
Zalău septembrie 2010