Eu aş dori ca să fiu mâine,
Ce n-am fost niciodată ieri,
Astazi lucrez, şi lupt cu mine
Să pot ajunge sus în cer.

Ce fac acum, când uraganul
Bate cumplit în a mea barcă,
Stihii şi fulgere, taifunul,
Întreaga fortă şi-o descarcă,

Arată clar a mea credinţă
În cel ce-a spus furtunii: Taci!
Când am smerenie, şi pocăintă,
-Străine! Poţi orice să-mi faci,

Că-s în picioare în furtună,
Chiar de-s bătută şi rănită,
Că nu-s "creştin de vreme bună"
Rabd încercarea cea cumplită.

Când fratele mai mare dă în mine,
Mă doare crâncen lovitura lui,
Dar mă ridic şi îi fac bine!
Îmi dă imbold, iubirea Domnului.

Duhul ce e-n mine, îmi dă tărie
Ca să iubesc, să rabd, să tac,
Rănită fiind, să stau la datorie
Aproapele cu Domnul să-l împac.

Astăzi, eu lupt cu mine însămi,
Am renunţat la pofte şi plăceri,
O nouă râvnă, Doamne dă-mi
Nu vreau să mai trăiesc ca ieri!

Căci aş dori ca să fiu mâine,
Ce n-am fost niciodată ieri
În glorie să cânt, în slăvile divine,
Cu Tine Doamne! Sus in cer!

amin
Zalau 6 oct.2010