Să vedeţi, fiind la lucru, ca oricare credincios
Voiam să răscumpăr vremea, cum ne-a învăţat Hristos.
Şi, fiindu-ne chemarea drept ambasadori din cer
(neavând deci de a face cu acelea care pier),
În timp ce necredincioşii ascultau ştiri pe Pământ,
Eu, fiind născut din ceruri, ascultam Cuvântul Sfânt.
Şi m-aflam cu ascultarea în Matei, către sfârşit,
Despre felu-n care Domnul, Şi-a dat duhul şi-a murit.
Întâmplările pe care le găsim aici descrise
Cu prileju-n care Domnul Şi-a dat duhul şi murise,
Mi-au aprins în duh lumina unei aplicaţii care
Ne ajută să distingem adevărul de-nşelare.
S-ascultăm întâi de toate ce ne spune-aici Scriptura,
Apoi vom vedea îndată care e şi-nvăţătura.
Spune deci evanghelistul că la moartea lui Hristos,
Mai întâi s-a rupt perdeaua, drept în două până jos,
După care, stânci de veacuri, din granit, s-au despicat.
Scena se încheie-n urmă cu slăvita înviere –
Sfânt sigiliu-al biruinţei vieţii care-n veci nu piere.
Înaintea-nvăţăturii vreau să fac o precizare
Menită să justifice tema şi-ai ei aplicare:
După cum tot ce se naşte din Adam e mort în el,
Cei născuţi din Hristos Domnul mor şi ei, în El, la fel.
Deci vom urmări amprenta morţii Domnului Hristos
Pe viaţa şi-n umblarea cui îşi zice credincios.
Primul semn este perdeaua de la Templu, ruptă-n două -
Asta îmi deschide drumul să trăiesc o viaţă nouă.
Semnu-al doilea e pământul care s-a cutremurat -
Deci pământul vieţii mele e ca şi desfiinţat.
Semnu-al treilea, iată, piatra stâncilor s-a despicat -
Nu mai sunt deci surd ca piatra, ci uşor de-nduplecat.
Semnul ultim e-nvierea sfinţilor care-au plecat
Să se-arate ca dovadă, vie, de necontestat.
Deci în noua mea umblare vor fi-atâtea fapte sfinte
Care vor uimi ca morţii când se scoală din morminte.
Dacă-n viaţa mea trăită pe Pământ aicea jos
Nu sunt semnele acestea, vai, eu nu sunt cu Hristos!
În Hristos nu pot să intre cei care nu au murit,
Cum nici El nu ne-a dat viaţa, până când nu S-a jertfit.
Doamne, luminează-mi mintea, şi ajută-mă de-acum
Să trăiesc cu bucurie moartea pe-al vieţii drum.
Frate bine ai zis dar nu inteleg cum e sa traiesti cu bucurie, moartea pe al vietii drum?
Interesant mesajul poeziei! Îmi place mult felul in care gândeşti, sunt în asentimentul tău că firea trebuie omorâtă ca să poţi trăi pentru Hristos. Trăim în biruinţa Lui atât timp cât avem naştere din nou şi luptăm ca mădularele noastre să le facem roabe ale neprihanirii, aici este secretul biruinţei. Doamne ajută!