Creştin în suferinţă
Ce greu mai trece timpul
atunci când suferi mult.
Ce lungi mai sunt secundele
când mângâiere nu-i...
Când stai în cămăruţă
și plângi pe pat de suferinţă...
Când nimeni nu-ţi deschide,
un pic să te aline.
Şi lacrimile curg pe obraz...
Te simţi trist şi confuz;
Te vezi abandonat
și de lume uitat.
Printre suspine, începi uşor
să murmuri şi să spui:
- Ce tristă e singurătatea!
Şi atuncea plângi.
O, biet creştin în suferinţă,
O, biet creştin cu lacrimi pe obraz...
O, biet creştin nemângâiat...
O, biet creştin ce zaci în pat....
Ȋndreaptă-ţi rugăciunea
și privirea spre Cer...
Spre Cel ce te-a creat;
Spre Dumnezeu - ce te-a salvat!
Poezia este scrisa in 04 o1 2010 in orasul Sassari în momente de partășie cu Domnul.
„Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentru ca, prin puterea Duhului Sfânt, să fiţi tari în nădejde!”