Inbatranita toamna, lipsita de verdeata,
Isi plange acum menirea in nopti tarzii duios:
"Chiar de-i asa, isi spune, mai am inca speranta
Ca frunza ce e moarta va reveni la viata
Si iar va fi aceeiasi frumoasa dimineata
Adusa de Acela de-a pururi credincios."

Pasari in zbor isi iau spre zari avantul
Spre un pamant mai cald, mai luminos,
"Ne vom intoarce, isi inalta cantul,
Sa ne vedem si tara si pamantul
Cand ne va porunci din ceruri Sfantul
Ramas pentru vecie credincios."

O zi sopteste alteia ce vine
Cu glasul ei ce-a devenit brumos:
"Tu ai adus reci dimineti cu tine
Si pentru iarba indelungi suspine,
Fii sigura ca primavara vine
Cum a promis Acela credincios!"

Bobul ascuns de doua vremi sub glie
Se lauda cu rodul sau frumos:
"Eu, spune el, adus-am bogatie
Pe camp, in holde si in vie
Ca orice om de pe pamant sa stie
Hristos din cer ramane credincios."

Tot ce vedem si tot ce ne-nconjoara
In anotimpul acesta atat de maiestos
Ne spune pentru a nu stiu cata oara
Prin bobul de porumb, prin bobul de secara
Caci Domnul ne-a purtat de grija iara
El a ramas si anu-acesta credincios.

Tu om ce ai fost asezat mai sus de toate,
Ce-ai devenit prin jertfa Lui atat de valoros,
Crede in zi chiar si cand este noapte,
Crede ca Domnul ca sa schimbe poate,
Asculta a naturii sfinte soapte,
Crede ca El e un Tata credincios!

Omul se schimba, Domnul niciodata
C-asa e El bun, drept si milos,
Invata dar cu inima curata
Sa fii si tu pios ca al tau Tata
Purtand mereu o haina nepatata
Invata ca sa fii un...credincios!

Amin