Toamna... timp de pregătire

Câmpuri şi coline colorate arămiu
Cu roade ce se leagănă-n soare,
Şterg noţiunea de întins de pustiu
De... spaimă, de mult prea târziu,
Ce-n suflet se află adesea şi doare.

Totuşi e toamnă, anotimpu-i târziu
Iar iarna bate la uşă îndrăzneaţă
Pleiada de culori calde, galben arămiu
Încet se va stinge, pământul pustiu
Va dormi-n cojoace aşteptând dimineaţa.

Acum este cântec, e roadă, e bucurie
Natura şi oameni roiesc ne-ncetat
Afară struguri, mere şi nuci, te îmbie
Mirifica paletă de culori, scânteiază vie,
Întreaga omenire s-a pus pe adunat!

Cei ce sunteţi în toamna vieţii,
Şi vă simţiţi împliniţi şi vioi
Stând de vorbă, la poarta cetăţii
Împărtăşind împlinirile vieţii
Vă anunţ: Vine iarna! când totul e gol.

Fă-ţi azi un serios bilanţ al vieţii,
Ce ai rodit? Ce ai făcut pentru Hristos?
Bani, case şi maşini sunt a cetăţii
Toate rămân în praf la marginea pieţii
Poziţii şi relaţii, le laşi aicia jos

Că iată vine iarna! Bate chiar la uşă
Eşti gata să te întâlneşti cu Dumnezeu?
Ai încă timp, grăbeşte-te, nu sta pe tuşă
Cât încă nu s-a închis a vieţii tale uşă
E timpul să te pregăteşti mereu, mereu!

amin
Zalău oct. 2010