Nimica bun

Mi-e teamă c-o să mint de spun ceva
Mi-e teamă să mai stărui când mă rog
Nimica bun nu văd în viaţa mea
Şi chiar de merg piciorul mi-e olog

Acum Îţi spun că vreau să Te ascult
Şi-o clipă mai târziu am şi uitat
Cu cât vorbesc cu-atâta mint mai mult
Şi gura mi-e deschisă spre păcat

Şi nu-s în stare să păstrez ce-mi dai
Mă vreau curata însă cum ştiu eu
Cu-o mână urc pe scara către rai
Cu altă mă agăţ de lutul meu

Mi-e teamă să-Ţi mai spun chiar şi-un cuvânt
Şi mint când zic că vreau să-Ţi fiu pe plac
Nimic nu locuieşte-n mine sfânt
Ajută-mi, Doamne, să învăţ să tac

sanja-adriana