Proverbe 9 v1
Omul ce-i cu-ntelepciune
Face-o casă pe pămînt
O ridică-n grabă mare
Lucrînd fiecere punct

Dar iată ce ni se spune
În Proverbe în Cuvint
Domnul ce-i întelepciunea
Are un simbol mai sfînt

Căci se teie-n grabă mare
Şapte stîlpi stau mărturii
Căci zidirea e mai tare
Cînd ce-i rău vei nimicii

Caută cu-ntelepciune
Casa ta o vei zidii
Dar doboară orice luptă
Cu care te intinezi

Taie cum Solomon zice
Şapt stîlpi, vei izbutii
Fă aşa vei fii ferice
Şi-apoi poţi şi tu zidi

Piatra cea de temelie
E isus cu el să-ncepi
Şi atunci a ta zidire
Va ţinea în veşnicii

Taie orice răutate
Cînd începi a construii
De mîndrie să n-ai parte
Şi nici locom să nu fii

Taie ura, răutatea
Alungă şi vorba rea
Taie orice necredinţă
Dacă o zăreşti cumva

Apoi pune si zideşte
Zi de zi cu rugăciuni
Şi cu faptele de cinste
Cum se cade la creştini

Zi de zi-ai ai să vezi lucrarea
Cum se-nalţă în Hristos
Fintcă el e temelia
Zidu-i tare arătos

Ţine la-orice clătinare
Orice cutrmure-or fii
El e piatra cea mai tare
Care-n veci va dăinuii

Leagă orice cărămidă
Care-o pui aşa cu rost
Cu-n mortar ce-i din iubire
Ca un om evlavios

Pune piatră lîngă piatră
Lucră astfel zii de zii
Odihna va fii la capăt
Cînd lucrarea sa sfîrşii

Pune-i şi o armătură
Cum ne scrie in cuvînt
Reţeta te+nviorează
Şi îti dă mai mul avint

Ai aşa o siguranţă
Cînd vei locui în ea
Căci mereu te protejează
Cănd vine o vreme rea

Ce frumoasă e clădirea
Ce mortar, ce tencuieli
Parcă şi zăreşti sclipirea
Ce vine la finisării

Fă să strălucească slava
Celui ce-i din veşnicii
Prin iubire, bunătate
Şi-n izvor de bucurii

Casa-aceasta şi in ceruri
O! Să-şi spună al ei cuvînt
Sus pe străzile de aur
În Ierusalimul sfînt

Cum alegi a clădi oare
Unde vrei a locuii
Care-ţi este năzuinţa
Tai stîlpii din temelii

Lapezi orice fărdelege
Făr să zici că eu nu pot
Ia-ţi meşter înţelepciunea
Şi vei izbuti în tot

Ce folos de o clădire
Care n-are temelii
Orice mică zguduire
O năruie orice-ar fii

Cum să vadă alţii-n tine
Harurile lui Hristos
Dacă orice rău ce vineri
Tu îl poleieşti frumos

Cum se-nalţă harul slavei
Dacă tu nu esti smerit
Gura vorbe rele scoate
Zidul s-a şi prăbuşit

Nu apuci să vezi lucrarea
Că un pic s-a înălţat
Şi-apoi vezi cum necredinţa
Mai mai tot a dărîmat

Sus acolo-n străzi de aur
Casa ta va strălucii
Dacă-aici zideşti cu lacrimi
Şi pui numai pietre vii

Doar lucrarea de slujire
Cu bunăvoinţa-n gînd
Zi de zi doar dăruire
Fără goană după vînt

Fără bîrfă,răutate
Vizitînd pe cei bolnavi
La sărmani tu făle parte
Şi-atunci biruinte vin

Şi cind vei sfîrşi lucrarea
Sus mai sus la sfinte porţi
Te vei odihni de truda
Şi poverile ce porţi

Cere ca înţelepciunea
Care-i meşter ziditor
De cînd s-a creiat pământul
Şi-n Eden întîiul om

De cînd era ca pustiu
Universu-acesta-ntreg
Creiatorul-i cerea sfatul
Hai şi tu şi eu s-o-aleg

Căci e cea din-tîi comoară
Şi e ca un mărgărit
Cei ce-o au nu se-nfioară
Ci se tem doar de cel sfînt

Asta este-ntîia traptă
Pe cari dac-o vei urca
Lucrarea va fii înaltă
Şi în veci va rămînea

Doamne dă-ne-nţelepciune
Casa inimi-a zidi
Stîlpii înclinaţi spre lume
Vrem cu toţi ai nimici

Dăne azi la fiecare
Din cer minunatul plan
Căci zidirea este mare
Şi sfîrşeşte-n Canaan
amin