N-AM NICI O ÎNDOIALĂ...

N-am nici o îndoială
Şi-o spun fără sfială
Din bezna fără margini
M-a scos un Împărat.
Doresc s-arăt imagini
A traiului ratat...

Consideram trăirea
(Cu suflu, cu gândirea)
Un joc, o loterie
O pacoste, un bai
Trăiam prin şmecherie
În faptă şi în grai.

Mergeam pe căi sucite
(Cu fiinţe rătăcite)
Mergeam către ruină
Dar nimeni nu mi-a zis
Că este o Lumină
Şi este-un Paradis.

Şi am ajuns în locul
Unde-am intrat în jocul
Îndemnului din fire
Şi-a fost divertisment
Credeam că-i fericire
Şi nu un joc dement.

Mă-ncorseta pornirea
Ce-ntuneca privirea
Vedeam numai destinul
Ce mă lega de lut
Şi nu simţeam declinul
Ce-n viaţă a-nceput.

Mă scufundam mereu
Având ca ghid pe...”Eu”
Dar a sosit un ceas
Cum n-a mai fost ’nainte
Şi-am auzit un glas
Şi câteva cuvinte,

N-m nici o îndoială
Când m-a chemat în Şcoală
Rabuni m-a pătruns
Cu Raza Lui cerească
Şi tot atunci m-a uns
Cu paza-i părintească.

Urmat-au zile bune
Cu cânt şi rugăciune
Ştiu Cine mă conduce
Spre Patria de Sus
Şi că, ucis, pe-o cruce,
Stătea, cândva, Isus...

Şi nu am nici un dubiu
Cum spus-am în preludiu
Din bezna rătăcirii
M-a scos al meu Păstor
Mi-a dat duhul slujirii,
Mi-a dat un viitor.

26 Octombrie, 2009