Întotdeauna credincios


M-ai căutat în lumea mare
Acolo, în robia grea
Ce m-apasa atât de tare
Şi mi-ai şoptit: “Te voi salva,

Căci te-am creat să fii cu Mine,
Să duci un trai curat, frumos!
De-aceea mă îndur de tine,
Eu, Domnul, rămân credincios

Cuvântului rostit o dată.
Aşa va fi, precum îţi spun:
“Tu îmi eşti fiu, Eu îţi sunt tată,
Eu sunt îndurător şi bun!’

Aşa a fost, căci după multe
Zile de chinuri şi oftat,
Geamătul asupririi crunte
Până la Tine s-a urcat.

Când rătăceam fără lumină
În bezna greului păcat,
Tu ai fost Mielul fără vină
Al cărui sânge m-a salvat.

Mi-ai uns a inimii intrare
Cu acest sânge minunat
Şi mi-ai adus eliberare,
Apoi pe braţe m-ai purtat.

M-ai scos cu mâna Ta cea tare
Ca pe evreii de-altadat’
Pe care i-ai trecut prin mare
Ca pe pământul cel uscat.

Mi-ai stat alături totdeauna
Pe soare şi pe vreme rea,
Iar când se înteţea furtuna
M-adăposteai, cu mâna Ta.

Un stâlp de foc, lucind în noapte
Mi-a fost cuvântul Tău curat
Iar ale gurii Tale şoapte
M-au mângâiat, m-au alinat

De arşiţa cea grea-n pustie,
Căci m-ai purtat pe-aripa Ta,
M-ai adăpat cu apă vie
Şi m-ai hrănit cu pâinea Ta.

M-ai vindecat de muşcătura
Vechiului sarpe-nveninat
Şi-aşa precum zice Scriptura
Ai fost pe-o cruce înălţat.

Iar eu privit-am către Tine
Şi-am fost îndată vindecat.
“Acel care la Tine vine
Nu-i niciodată alungat”.

Mi-ai dat adesea biruinţa
Cu “filisteni” când m-am luptat
Dar când am stat în necredinţa
Aceşti duşmani m-au atacat

Şi m-au tinut in suferinţa,
În chinuri şi robie grea
Dar m-ai salvat din nou, credinţa
Când am avut în jertfa Ta.

Tu, Doamne, ai fost şi cu mine
Întotdeauna credincios
De-aceea, azi îndrept spre Tine
Privirea si te rog frumos

Ca să mă ţii în sfanta-ţi mâna
De-acum şi până la sfârşit.
Să-mi zici: “O, vino, sluga bună,
Căci credincioasă te-am găsit!”

Când pe Iordan voi trece-odata
Spre ţara pregatita-n cer,
Să las pentru urmaşi o piatră
Şi s-o numesc “Eben-Ezer”.

Ca şi proorocul să pot spune
Că “pân-aici m-a ajutat
Domnul” şi mi-a dat zile bune.
Fie în veci glorificat!