Anotimpul vietii



Atatea anotimpuri s-au succedat mereu
Si ani-n zbor trecura, trecuse timpul meu.
Usor pe nesimtite, trecura-atatea veri
S-au dus ca si un sunet, ca ziua cea de ieri.

S-au dus frumosii ani cu-ai tineretii zori
Si zilele frumoase cu multe sarbatori,
Ca firul de urzeala, ce-n panza-a fost tesut
Asa viata mea, in pripa a trecut.

Asa precum suveica strabate prin urzeala,
Asa-mi trecu viata, iute fara-ndoiala.
Si toamna a sosit, iar frunza ruginie
Desprinsa e de ram si cade jos pe glie.

Iar eu privesc aievea si cad pe ganduri dus
Caci frunza ruginita are ceva de spus:
Caci vine toamna vietii si oare ce-am lucrat?
Sunt eu pom roditor? Facut-am rod bogat?

Cei ce-au gustat din fructu-mi, sunt oare multumiti?
Simtit-au ei dulceata, sau au fost otraviti?
Si sub a mea coroana cand vrut-au ca sa stea,
Ca sa se odihneasca, au gasit ei pacea?

Am fost eu mana-ntinsa, pentru acel sarac?
I-am dat din painea mea, am vrut ca sa-l imbrac?
La cel bolnav adesea, adus-am alinare?
Rugat-am eu pe Domnul ca sa-i dea vindecare?

Strainul, musafirul, primitu-i-am in casa?
Le-am dat loc de odihna, au avut loc la masa?
Le-am spus celor pierduti ca Hristos mantuieste?
Le-am spus eu de Golgota, ca Domnul ii iubeste?

Dac-am rodit mereu si-am facut fapte bune
Nu o sa-mi para rau ,cand viata-mi va apune.
Prin ceea ce-am facut pe Domnul l-am cinstit
I-am dat recunostinta, caci El m-a mantuit.

Si-atunci cand toamna vietii, pentru mine va veni,
Eu stiu ca merg acasa si ma voi odihni.
Cand firul vietii mele, se rupe din urzeala,
Eu merg la Domnul meu, v-o spun fara-ndoiala

2-03-2010-Coman Marioara
Petrosani