Ma simt o albie pustie
O carte ce-a sfarsit in scrum
O umbra ce umbla in nestire
Si-un nor ce s-a pierdut pe drum

Un soare fara de lumina
Si-o stea ce a apus, cazand
Un pacatos, ce-i plin de vina
Si plin de rani, murdar, plangand…

Un fir de iarba fara viata
Si-un cantec fara inteles
O inima pierduta-n ceata
Si-un drum pustiu, de neales…

Mi-e dor sa fiu cuprins in Tine
Sa fiu un vis ce-a prins viata,
Dar vai, nevrednicul de mine
A mers departe de-a Ta Fata

Si-acuma plang ranit in drum
Simtindu-ma fara lumina
Si Te astept, o, Doamne bun
Si vii si sa ma iei de mana

Si sa imi dai iertare-n dar
Sa pui din nou viata-n mine
S-ajung un tarm fara hotar
Si-un suflet ce se-adapa-n Tine

Sa fiu o albie curata
O carte plina de-nteles
O umbra ce a prins viata
Si-un suflet cu pacatul sters…

Un soare ce-i plin de lumina
Si-o stea ce daruie speranta
O inima ce nu mai e straina
Si nu mai e pierduta-n ceata

Asa as vrea sa fiu, o, Doamne
Un fiu pierdut si regasit
Cu ochii-n lacrimi de rusine
Dar langa Tine, fericit…

Si totusi nu-s decat un abur
Ce se inalta catre cer
Ce va pasi pe strazi de aur
In Raiul Sfant, plin de mister

Eu stiu ca voi atinge cerul
Chiar daca uneori gresesc
Chiar daca-i greu acuma drumul
Si simt ca-n el ma prabusesc

Iti multumesc pentru iertare
Si ca-mi stergi lacrima mereu
Ca ma iubesti fara-ncetare
Ca TU esti Tata – DUMNEZEU…
AMIN