DIN RAZE CALDE DE IUBIRE

Din raze calde de iubire,
Un freamăt dulce de uimire,
Înalță sufletu-nemurire,
Prin sânge sfânt, curs din jertfire.

Vibrează inima de aprig dor,
Pe unda-naltă a strunelor.
Şi-n ritm fierbinte, bate uşor,
Sub coarda fină a zorilor.

O șoaptă lină mă-înfioară,
Ca şi arcușul o vioară.
Şi-n taină urcă-ntâia oară,
Cântarea, ce cerul coboară.

Erupe vulcanul iubirii din plin,
În cântarea nouă din harul divin.
Raza luminii se revarsă deplin,
În iertarea dată, de Isus, sublim.

În splendoarea caldă a luminii,
Pătrunde-n adâncimea inimii,
Iubirea ce dulce grăiește și lin
Din oceanul cerului senin.

Isus, îmi transformă inima,
Prin har de păcat e dezrobită.
Nu lasă să răsufle patima,
Să nu mă răpună vro ispită.

Din scânteia blândă a luminii,
Ramurile, tare ale firii mele,
Se usucă cu toți spinii,
Cu toate rădăcinile rele.

Fiara ce stă vicleană la pândă,
Oricând pregătită să atace,
Forțează uşa, ca să pătrundă
În a inimii tainică pace.

Lumina caldă mă-nvăluieşte,
Deodată fiara cade răpusă.
Isus mult prea mult mă iubeşte!
Pe stâncă, cu braţ tare sunt pusă.

În izvorul rece, lin, cristalin,
Se aude clar vuietul iertării.
Şi-n dulcea-înfiorare, curge lin,
Din iubire, pacea îndurării.

Străluciri noi ale iubirii,
Inundă toată inima mea.
Din toate lacrimile-ntristării,
Căința naşte rubine în stea.

Disting mai clar glasul mântuirii,
Cum mă cheamă la viaţă...
Raza blândă a nemărginirii,
Poartă zefirul de dimineaţă.

Să pot ajunge clipa răpirii,
În splendoarea luminii eterne.
Armonia, floare a iubirii,
Pacea, în suflet îmi așterne.

Prin sânge sfânt curs din jertfire,
Din raze calde de iubire,
Isus, Cel ce mi-a dat mântuire,
Înalță sufletu-nemurire,