DE CE COBOR?
De ce cobor, când drumul urcă..?
De ce mă-ntorc, privind ‘napoi ?
Când am pornit cu timp în urmă
Aveam un scop: s-ajung pe munte,
Să am un orizont şi-un cer !
Mi-am fixat ţinta-n depărtare
Pe vârful înalt, frumos, măreţ
Şi merg de mult, pe-a Sa cărare
Dar nu-nţeleg, spre ce mă-ndrept ?
De ce cobor, de ce nu urc ?...
De ce n-ajung acolo-o dată ?
Că merg de ani, şi vremi, şi luni ?
Tot mai departe pare ţinta….
Şi drumul este tot mai greu !
O, unde calc, pe unde merg ?!
Nu am bagaj, să încurce urcuşul
Decât un steag, ce-l port cu mine
Dar simt că-n ţel şi-n viziune....
Se cere-un preţ, plătit în mers !
În urmă-i tot, ce ieri am fost.
De ce privesc tot des în urmă.. ?!
Cu-n sentiment de chin şi groază
La picurii lăsa-ţi pe stâncă….
De sânge curs, din răni deschise ?
Să zbor nu pot, ci doar să merg !