Mi-e sufletul intristat
De-atatea lucruri grele
De -atatea nopti inlacrimate
De tot ce doare-n asta lume
Pan’ voi pleca la ceruri in lumina
Voi plange adesea neputina
Si tot ce omul nu poate schimba
Ci numai Domnul cand se-ndura
Traind intr-o lume pacatoasa
Cu prieteni pacatosi in jur
Cu vecini ce nu le pasa
Si colegi indiferenti la Dumnezeu
Cand ti-s pacatosi, pierduti
Rude, chiar ai tai din casa
Cand oameni fara Dumnezeu
Sunt mostrii cu chip de lut
Cand Dumnezeu va interveni
Voi plangea adesea asteptarea
Cand El cu totul va zdrobi
Si Duh si Suflet pentru-a mantui
Voi ruga pe Domnul meu
Sa se-ndure cu mila de ei
Voi astepta clipa mereu
Cand Dumnnezeu va birui in ei
Pace cred ca este vorba de aceeiasi poezie scrisa de doua ori consecutiv, DAR UNA CU AUTOR SI UNA ANONIMA, LA AUTOR