Când lumea întreagă Te scuipă murdar
Trăind fără teamă-n păcat,
Când tot ce-Ți oferă e-oţetul amar
Şi capul cu spini Ți-a-ncărcat...

Când palmele Tale-s străpunse adânc
De vina întregii-omeniri
Şi nimeni nu vede că sângele-Ți sfânt
E semnul imensei Iubiri...

Când nepăsători chiar tâlharii Ți-aduc
Ocări şi batjocuri ades,
Când singur rămâi şi departe se duc
Aceia pe cari i-ai ales...

Când nimeni nu crede ce spui şi ce faci
Sfidându-Ți încrederea Ta,
Când lumea Te-acuză şi-Ți spune să taci
Cu-o ură atâta de grea...

O, Tu, scump Isus iubitor, le zâmbeşti
Şi braţele Tale Ți-întinzi
Cu-o dragoste plină de haruri cereşti
Pe toţi la un loc să-i cuprinzi.

Le ierţi neştiinţa şi uiţi vina lor,
Mai tare iubirea le-arăţi,
Prieten, şi Tată, şi Mântuitor
Tu viaţa Ți-o dai pentru toţi.

Când cel ce-a lovit faţa Ta nemilos
E prins de urgii şi necaz,
Te-apleci şi-l ridici din mizerii de jos
Şi-apoi îl săruţi pe obraz.

O, cine-nţelege acest caracter,
Această iubire de jar?
Lăsând frumuseţea şi slava din cer
Să vii să salvezi un tâlhar?

Nicicând, niciodată, niciunul aici
Nu poate-nţelege Isus
Iubirea cu care pe toţi îi ridici
Spre Viaţa eternă de sus...


24 oct. 2010