O altfel de Cântare a Cântărilor


Privește-Mă prin credința mai înaltă decât toate așteptările
pentru că ai nevoie de o cale a răbdării
ca să afli daca Eu sunt rodul căutarii…
căci dragostea ce ți-o port,
nu-și are țara pe pamânt nici grai obișnuit
ea vorbește prin lumina ochilor,
prin foșnetul codrilor și prin curgerea pașilor
din clepsidra timpului cu nisipul ticsit.

când te văd cum vii spre Mine
la răscruci de drumuri, pe margini de prăpăstii
pășind ca și cum ai zidi printre ploi
viitoare apropieri și depărtări știute numai de noi
într-o îmbrățișare îți șoptesc ,,Eu nu frâng trestii”

și-atunci se naște o nouă dimensiune
în care poți înțelege marea minune
de a-ți cunoaște sufletul, privindu-te-n oglinda sufletului Meu.
de aceea te rog fierbinte, fiică a Ierusalimului
nu-mi înstrăina îmbrățișarea
să nu amesteci blestemul cu binecuvântarea
căci gelozia mea e neînduplecată
și focul ei ți-ar mistui toate drumurile


nu te lasa iubito, toropită de gânduri
orientează-te mereu dupa numele Meu
chemarea lui e un fel de înmulțire a păcii
pe linia interioară a timpului tău
Eu exist în afara lui, dar am făcut din dragoste punte
să mă poți recunoaște după urma spinilor pe frunte
și după jocul cuvintelor care ard pe țărm, vibrând călăuzire
să nu te rătăcești, să nu pierzi pecetea nici Cartea
pană voi veni să te iau intr-o amintire
mai tare ca moartea.