Ce dulce şi ce plăcut,
E să locuiască fraţii împreună
Iar Dumnezeul nevăzut,
Să fie-n mijlocul celor ce s-adună!


E ca şi untdelemnul de preţ ce se pogoară,
Pe barba şi veşmântul lui Aron…
E ca roua din Hermon ce se coboară
Şi-nviorează munţii din Sion!


Ferice de cei ce-n Casa Ta mai locuiesc,
Căci ei tot mai pot să Ţi se-nchine
Acolo, până şi păsările îşi găsesc
O casă şi un cuib gătit de Tine!


Căci mai mult face-o zi de părtăşie,
Lângă fraţii mei în adunare
Decât în altă parte-o mie,
Unde nu-i nici o binecuvântare!


Doamne, un lucru îmi doresc şi eu:
Să locuiesc în Casa Ta o veşnicie
Şi privind la frumuseţea Ta de Dumnezeu
Să-Ţi compun psalmi şi poezie!

~Amin~